Si-au trecut 2 ani

Am plecat pe alta planeta. Ma uit in urma si ma cuprinde un sentiment de frica. Privesc in gol si parca asa trebuie sa fie. Golul din stomac ma loveste de parca se lupta sufletul cu corpul. E prea tarziu… am plecat. Am telefonul in mana.
Te iubesc… sa ma astepti…
Acum am ajuns. Port o rochie rosie lunga. Sper sa treaca timpul repede. Dimineata suntem toti la cursuri…si seara ne distram fiecare cum putem…

Simt ca a trecut un an… nu stiu… atat?!

Eu sunt la cursuri… dupa am cercetari… tu ce faci?! In curand ma intorc.
Nici un raspuns. M-a lovit acelasi gol… dar aici trebuie sa fiu deocamdata.

Intr-o zi… un coleg imi zice ca e panica printre noi si ca trebuie sa plecam. Imi da un pistol. Culmea… gol.

-Ce sa fac cu el daca nu are gloante?!
-De intimidare…
-Ma cac pe ea de intimidare… poti sa-l iei tu…

Si-l las pe scari. N-au trecut 2 minute… ca ma simt calcata in picioare de o mare de oameni. Ce naiba s-a intamplat…?! Unul din noi e bolnav. Se ia prin atingere.
E lasa ca am eu grija sa nu ma atinga nimeni. Eu trebuie sa ajung acasa vie.
Iau pistolul… ii pun gloante… il iau pe coleg si plecam.

-Ai ca ne aparam unul pe altul. Stii unde trebuie sa ajungem da?!
-Da.

In sala de curs… flacari…tipete… oameni morti… speriati…bolnavi… si noi priveam pe geam.
Incredibil… e ca intr-un film prost. Prost si facut cu bani putini.
Plecam mai departe… liniste…
O liniste asurzitoare. Mi-am pus mainile la urechi…si ma uit ca prin ceata. Nu e ceata… e fum!
Vor sa ne gazeze???? Nu se poate…
Pun tricoul la nas si ies din cladire. Il iau pe coleg si plecam cu primul transport.

-Am fost atins… nu mai vin. Lasa-ma aici. Pleaca…
-Ai lasa … daca nu ma atingi si pe mine e ok. Eu cred ca acolo avem ajutoare. Aici aproape toti sunt morti.

Ajunsi acolo…totul schimbat. Cat a trecut?! 2 ani?!?!
Nu-mi vine sa cred…
Am mers ce am mers…si dau de el. Cu alta femeie…

-… cine este?
-Viitoarea mea nevasta. Crezi ca te asteptam 2 ani?! Ce relatie sa avem cand tu esti acolo…si eu aici?! Daca vorbeam… mai ziceam. Dar ai dat doar doua mesaje in acest timp. Doua mesaje.
-…eu…eu… va doresc multa fericire.

M-am trezit plina de sudoare… amortita. Camera se invarte…capul ma doare…
Te urasc…

Cu mare grija…

o sa scriu urmatorul post. Am reusit sa pierd evenimentul urmator, dar ma bucur foarte mult ca am facut asta, pentru ca m-am simtit minunat in Belgia :D Dar totusi, pe langa concertul Tori Amos la care nu am putut sa merg, am pierdut si acest minunat moment de sublim simt civic, organizat de asociatia “21 Decembrie 1989″.
Edecul batran se pare ca nu se lasa dus de apele Romaniei post-decembriste. Revine, mai plin de ura si masinatii comunistarde ca niciodata. De ce oare nu se intinde incetisor in scanul lui de ascet si moare? Incet… In dureri…